Iarna ...
Iarna copilăriei mele avea zăpadă, sănii pe dealurile şi văile Havârnei şi era totul ca un basm. Dimineaţa, eram mutat din pat, de sub plapumă, pe sobă pentru că doar acolo era cald în odaia de zi a bunicilor, după ce în prealabil treceam prin zăpada proaspăt troienită din partea de sus a casei pentru așa-zisa înviorare. Eram luat pe sus de bunicu' şi pus în acel troian preţ de câteva zeci de secunde, după care eram spălat cu zăpadă şi dus pe sobă. La început nu înţelegeam ce se întâmplă, dar după ani am înţeles că era un ritual de "călire" săvârşit de bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Anii treceau şi iernile căpătau în mintea mea forme din ce în ce mai variate. Începusem să nu mă mai bucur doar de "trasul cu sania" cât era ziua de mare, ci așteptam Crăciunul şi Anul Nou să merg cu uratul şi a doua zi cu semănatul. Noi, copiii de atunci, nu-l aşteptam de Crăciun pe "Moş Crăciun", ci ardeam de nerăbdare de Anul Nou să vedem ce ne-a adus "Moş Gerilă", echivalentul comunist al lui Moş Crăciun. Mai târziu, am fost atras de obiceiurile populare ale acelor locuri, care se săvârşeau de Anul Nou: mersul cu Capra, Ursul, Căluţul sau Banda; aceasta din urmă comportând diverse forme- Banda lui Coroi sau Banda lui Novac. Îmi amintesc cum, într-un an, am mers cu Capra cu Sabin, unul ditre prietenii mei din copilărie, dar nu am rezistat prea mult din cauza frigului, astfel încât la trecerea dintre ani eram deja acasă. Spun asta comparativ cu "Benzile" care se organizau atunci şi care încheiau activitatea abia a doua zi spre seară, în prima zi a noului an, de Sfântul Vasile.
Am o amintire ce trebuie menționată vizavi de cum se distrau bunicii noștri. Se făcea că eram în noaptea de după Sfântul Ion, când toți oamenii se odihneau după mai aproape toate sărbătorile de iarnă. O liniște monumentală se așeză peste sat odată cu venirea serii. Doar câțiva câini mai tulburau din când în când această liniște. După vizionare programului de la televizor, Moș Ene își intră în drepturi și de obicei bunica făcea funcția de “power off” , la televizoarele de atunci neexistând telecomandă cu funcţia "sleep". Sau, altfel zis, bunica era telecomanda lu’ bunicu' şi a mea implicit. Avea norocul că la acea vreme la Havârna se prindea numai TVR1. După ce am adormit bine, cred că pe la maxim ora 23, din liniştea nopţii se stârneşte un vacarm de nedescris făcut de zgomotul unor oale lovite între ele, tigăi și tălăngi (un soi de clopoței mult mai mari). După câteva secunde bune în care numai acel vacarm se auzea, a început o urătură care, pe lângă accentele clasice ale urăturilor, conținea şi versuri cu ţintă directă la adresa bunicului a cărui zi onomastică tocmai fusese. În final, bunicul se coborî din pat, aprinse lumina în cameră şi afară, în faţa casei, de unde se auza urătura. Astfel, au fost dezvăluiți şi autorii: un grup de prieteni şi “cumătri” care din binecuvântate pricini nu au putut ajunge în ziua de Sfântul Ion să-i ureze bunicului "la mulţi ani". S-a întins masă mare şi s-a chefuit până la ziuă cred, pe mine luându-mă somnul la un moment dat...
Am fost martorul Revoluţiei Române, ce-i drept la televizor, dar am tremurat un pic de frică. Părinţii mei au fost nevoiți să plece din Bucureşti pe 22 decembrie, seara, şi nu aveam certitudinea că vor face acet lucru în siguranţă. În Gara de Nord, ca mai în tot centrul Bucureştiului, se trăgea, nu se ştie nici acum de către cine şi spre cine. Enigmele istoriei sau...
Iernile de după revoluţie au venit cu alte noutăţi în acelaşi peisaj mirific al Havârnei: discotecile. Aveam la acel moment o poziţie privilegiată - veneam din Bucureşti unde aveam acces la muzica nouă de discotecă. Am fost printre primii care au adus la Havârna muzica celor ca Snap, Vanila Ice, Mc Hamer sau Doctor Alban. Iarna începuse să fie aşteptată pentru altceva decât zăpadă şi trasul cu sania...
Acum am şi eu copil şi sunt tare curios cum vor fi percepute iernile viitoare?! Va mai aştepta zăpada sau va dori să aibă o iarnă fără ea, din cauza codurilor de viscol şi ger?! Vom vedea...
reditare cu adăugiri.
n.r preluare https://andiandronic.wordpress.com/
Eu cred ca, pe viitor, copiii nostri vor astepta zapada - de obicei daca vine si cu un cod cat mai "inrosit" se inchid scolile! :)) Glumeam! Sper ca ei sa stie sa dea zapezii, sarbatorilor, saniei si colindelor adevarata lor valoare, dar asta tine numai de spiritul iernii pe care il vom intretine noi in familie!
RăspundețiȘtergere